rezumat Niculaita Minciuna
de I. Al. Bratescu Voinesti
povestire pe scurt
Niculaita era un baiat bun, blajin la vorba si sfios.
In scoala primara invatase foarte bine, luand premiul intai
spre bucuria parintilor si a invatatorului. Acesta chiar ii
sfatuise pe parinti sa il dea mai departe la invatatura
pe Niculaita, insa arendasul, conu Epaminonda spuse ca
invatatura multa mult rau aduce omului si ii otraveste sufletul.
Si tot asa gandea si tatal lui, Andrei, care hotari
sa il tina pe baiat acasa, pentru ajutor la munca.
Niculaita era foarte priceput in dulgherie, meserie pe care o
deprinsese de la bunicul sau, mos Sandu Gropeanu.
Incet-incet, la inceput din joaca, apoi cu responsabilitate,
baiatul a inceut sa lucreze: un scaunel, o morisca de speriat
ciorile, o codarla pentru caruta.
Anii au trecut iar Niculaita a ajuns un flacau de saisprezece ani,
frumos dar sfios.
Datorita firii lui curioase de a iscodi animalele, insectele a devenit
batjocura satului, care nu-l credeau ca vede lucrurile pe care
spunea ca le observa.
Astfel, intr-o zi vazu o pisica ce pandea un stol de vrabii ce ciuguleau.
Uitandu-se cu luare aminte la pisica o auzi facand din gatlej ca vrabiile,
dupa care se repezi si le prinse cu ghiarele. Seara povesti la poarta cele
intamplate, dar nimeni nu il crezu, nici miacar Salomeea,
fata pe care el o indragea.
De atunci toata lumea l-a poreclit Niculaita Minciuna.
Cand tatal sau il trimite sa vanda o caruta cu lemne si
ii spune sa nu care cumva sa le dea cu mai putin de unsprezece lei,
Niculaita se tocmeste cu un brutar reusete sa primeasca pretul cerut
si se intoarce acasa. Pe drum, de teama sa nu piarda banii ii infasura
intr-o bucata de hartie pe care o gasise pe jos.
Pe aceea bucata era scris ca oricine gaseste un bun care nu ii
apartine e dator sa il predea, fara a si-l insusi.
In final, Niculaita se spanzura cu betele de la brau, pentru ca
nici pe Salomeea nu o convinge ca este sanatos.
Concluzia este ca lumea este rea, minte si ii judeca pe oameni
….citeste in continuare povestea