Rezumat Carabusul de aur

Rezumat Carabusul de aur, de Edgar Allan Poe

In aceasta carte care se mai numeste si Gandacul de aur, scriitorul Edgar Allan Poe,
ne descrie o intamplare interesanta petrecuta in Carolina de Sud.

Personajul in jurul caruia se petrece actiunea este William Legrand, care de
curand isi pierduse averea ajungand sarac.

Pentru a nu fi ridiculizat de cunoscuti, el se muta cu slujitorul sau Jupiter Negro,
afro-american, pe insula pustie Sullivan din Carolina de Sud, pe coasta Atlanticului,

rezumat Carabusul de aur

intr-o coliba construita de ei. Legrand se imprieteneste cu un narator renumit
care-i viziteaza des in coliba. Povestea relatata de Poe se refera la o intamplare prin

care a trecut Legrand, cand a fost muscat de un carabus de culoare aurie, el crezand
ca e de aur. William este pasionat de entomologie si are o colectie prestigioasa si

unica de insecte rare. El simte ca se va imbogati si vrea sa porneasca intr-o expeditie
in care-i atrage si pe cei doi (servitorul Jupiter si prietenul sau, naratorul).

Servitorul crede ca stapanului sau i-a plecat mintea cu sorcova, dar totusi se lasa
convinsi. Pornesc in ciudata aventura dupa ce Legrand descifreaza un mesaj secret
ce-i duce la o comoara ingropata.

Razumat Carabusul de aur – comentariu pdf

Servitorul Jupiter ia o lopata si o coasa. Cei doi se mira de calatoria aceasta ciudata,
dar totusi se incumeta si purced la drum calatorind intr-o barca …Continuare

Rezumat Hronicul si cantecul varstelor

povestire Hronicul si cantecul varstelor

Rezumat Hronicul si cantecul varstelor – de Lucian Blaga

Volumul autobiografic cuprinde 11 capitole. In primul capitol, autorul povesteste
ca a vorbit prima data la varsta de 4 ani, dar si despre sora cea mica a sa, care a
murit intr-un accident casnic.

In cel de-al doilea este descrisa casa unde se aminteste despre ceasul vechi din
salon, terminandu-se cu pasiunea tatalui pentru literatura si descrierea sa.

In capitolul al treilea, autorul ne relateaza despre primii sai amici care erau fete,
dar de fapt adevaratii prieteni erau trei baieti, Roman, Tudorel si Vasile. Intr-o zi

cand duceau gastele, cei patru prieteni le-au pierdut si au fost recuperate de
tatal sau contra unei sume de bani.

Rezumat Hronicul si cantecul varstelor

Cel de-al patrulea capitol releva faptul ca tatal scriitorului a cerut adunarea
pamanturilor, lucru ce i-a disperat pe satenii care au apelat la masuri drastice.

Rezumat Hronicul si cantecul varstelor – Fisa de lectura

In al cincilea, ni-l descrie pe povestitor superstitios din copilarie care credea in
basmele povestite de mama sa. Dar chiar intr-o zi credea ca e urmarit de cer.

In cel de-al saselea ni se relateaza faptul ca parintii l-au indemnat sa mearga
la scoala la cinci ani. El nu a fost de acord si …Continuare.

Ce te legeni … codrule / versuri

Ce te legeni

Ce te legeni de Mihai Eminescu

Subiectul poeziei, sensul cuvantului

– Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vant,
Cu crengile la pamant?
– De ce nu m-as legana,
Daca trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareste.
Bate vantul frunza-n dunga –
Cantaretii mi-i alunga;
Bate vantul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.

ce te legeni

Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
Peste varf de ramurele
Trec in stoluri randurele,
Ducand gandurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rand, pe rand,
Zarea lumii-ntunecand,
Si se duc ca clipele,
Scuturand aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngan numai cu el!

Ce te legeni strofe specie literara …Continuare…

Castana din poveste

rezumat Castana din poveste

Castana din poveste de Octav Pancu-Iasi

Asta toamna, intr-o dimineata, am plecat de acasa suparat. Baiatul
meu cel mic rupsese o fila dintr-o carte, o facuse ghemotoc si
incepuse sa se joace cu el. Cateva clipe dupa ce am iesit pe poarta,
in urma mea, din castanul nostru a cazut o castana.

A cazut pentru ca ii venise vremea sa cada si nu cum ar putea unii
sa creada, pentru ca s-a catarat in castan iar de acolo a alunecat si
a cazut. Nu. Castana nu si-a julit genunchii si nu si-a rupt pantalonii.
Ajungand pe pamant, ea s-a intrebat doar ce era firesc sa se intrebe :

– Ce-o sa se intample cu mine, aici, pe pamant ? Nu cunosc pe nimeni.
N-am nici un prieten si fara prieteni e tare greu sa traiesti ! Apoi, nu pot
sa stau asa, fara sa fac nimic…
– Da… ai dreptate. Asa nu se poate! ii raspunse cineva. – Poftim? se
mira castana. Cu cine am onoarea sa vorbesc?
– Cu mine! imi dai voie sa ma prezint: Sunt Ghemotoc. Un ghemotoc
de hartie! – Incantata… Si tu de unde ai cazut? Din ce copac?

Desi asa cum se vedea – era tare necajit, ghemotocul rase:

– A! Eu nu cresc in copac. N-am cazut. Am fost aruncat! – Aruncat?
Interesant… zise castana. Si de unde ai fost aruncat?
– De la o fereastra. Si adauga: N-as vrea sa crezi ca ma laud, dar n-am
fost dintotdeauna un ghemotoc oarecare…
– Imi inchipui, imi inchipui… se grabi sa-l intrerupa castana. La inceput
ai fost o samanta de ghemotoc…

Ghemotocul rase iar, desi – asa cum s-a vazut – nu avusese cand sa-i
treaca necazul:

– A, nu… La inceput am fost o fila dintr-o carte. O carte foarte interesanta.
Dar fila a fost rupta si… Eh, mai bine sa nu mai vorbim… Sunt in felul meu
un intelept. Stiu multe, cunosc multe…
– Ce bine! se bucura castana. Inseamna ca tu ai putea sa-mi fii prieten, ai
putea sa-mi dai un sfat…
– Bucuros. Ce anume ai vrea sa afli de la mine?
– Nu pot sa stau asa, fara sa fac nimic. Ce sfat imi dai?

– Dar ce stii sa faci? Castana raspunse repede:
– Cand am cazut din castan, am facut pac!
Se pare ca, deocamdata, asta stiu sa fac: pac!
– Pac! repeta ghemotocul. Pac! dupa cate stiu, face pusca.

Pe vremea cand eram o fila dintr-o carte, cartea a fost imprumutata
unuia care pleca adeseori la vanatoare si avea o pusca.
Iar pusca, tin minte, faceai pac! Daca si tu stii sa faci pac! cred ca
ar fi bine sa te intovarasesc la vanator si sa-l rogi sa te ia la vanatoare…

– Da, zise castana. Ar fi bine. Intovaraseste-ma!

Iesira din curte, o luara la dreapta, apoi la stanga – si nu mai tin minte
daca pe urma o luara din nou la dreapta sau din nou la stanga.

Important este ca nimerira casa vanatorului.
– Uite, aici sta, spuse ghemotocul. Suna la usa si… seara buna!
Castana suna si dupa cateva clipe ii deschise un ogar usa.

– Dumneavoastra sunteti vanatorul? intreba castana.
– Nu, e o mica neintelegere. Eu sunt cainele lui de vanatoare…
Vanatorul nu e acasa. Puteti insa sa-mi spuneti mie ce doriti…

– Stiti… Incepu castana… eu sunt o castana! Am cazut din castan si
cand am cazut, am facut pac!
– Ca pusca! zise ogarul. – Intocmai! Si cum nu vreau sa stau de
pomana, v-as intovarasi cu bucurie la vanatoare… Ce parere aveti?

– Imi pare rau, imi pare foarte rau, dar nu cred ca o sa puteti. M-am
cam pripit. Dumneavoastra nu stiti sa faceti pac! ca pusca. Poate n-ati
auzit bine…
– Poate… raspunse castana. Stiu si eu? Mi s-a parut ca am auzit bine:
Pac!
– Eu, zise ogarul, am auzul foarte bun, dar si mie mi se intampla sa ma
mai insel cateodata… Pusca, va repet, nu puteti fi… Mai ganditi-va, mai
incercati in alta parte…

Si usa se inchise. (Eram gata-gata sa scriu ca se inchise in nasul castanei.)
– Ei? Ce-ai facut? o intreba ghemotocul.
– Nimic… Mi se pare ca m-am inselat.
Cand am cazut din castan, n-am facut pac!
– Dar cum altfel? – Nu-mi dau seama…
– Poate ai facut boc! – Boc? se gandi castana.
Se poate sa fi facut boc!… Daca e asa, ce sfat imi dai?
– Boc! dupa cate stiu, face ciocanul fierarului.

Castana din poveste

Pe vremea cand eram o fila dintr-o carte, cartea a fost imprumutata si
unui fierar. El avea un ciocan care, tin minte, facea boc! Daca si tu
stii sa faci boc! cred ca ar fi bine sa-l rogi pe fierar sa te ia in atelier…

– Da, zise castana. Ar fi bine. Intovaraseste-ma! Si plecara spre casa
fierarului. O gasira indata. Castana batu la usa si un papagal ii raspunse :
– Cine e acolo? Dumneavoastra sunteti fierarul? intreba castana.

– Eu, fierar? Ha ! Ha ! Eu sunt un papagal. Dar tu cine esti? Tu cine esti?
– Sunt o castana. Am cazut din castan si cand am cazut am facut: boc!
– Ca ciocanul! Ca ciocanul! zise papagalul.
– Intocmai! De asta am si venit: am venit sa-l rog pe fierar sa ma
ia si pe mine in atelier.
– Nu se poate! Nu se poate! Tu nu stii sa faci boc! ca ciocanul.
Poate n-ai auzit bine.

– Poate… raspunse castana. Stiu si eu?…

– Si mie, mai zise papagalul, mi se intampla cateodata sa ma insel si sa
pocesc cate un cuvant. Mai gandeste-te! Mai incearca in alta parte !
In alta parte!

Si, cand mai tarziu o intreba din nou ghemotocul : – Ei? Ce-ai facut?
castana raspunse: – Nimic. Cred ca iarasi m-am inselat. Cand am cazut,
n-am facut boc!…

– Dar cum? – Habar n-am… – Poate ai facut: toc! – Toc? Nu stia ce sa mai
creada castana. Se poate sa fi facut toc? Daca e asa ce sfat imi dai?

– Toc, dupa cate stiu, fac tocurile ghetelor atunci cand merg. Dar toc se
mai numeste si unealta care la varf are penita si cu care povestitorii scriu
povesti.

Adresa cizmarului n-o stiu. Stiu insa adresa povestitorului. De la fereastra
lui am cazut eu. Baiatul lui cel mic, pe vremea cand eram o fila, m-a rupt
din carte, m-a facut ghemotoc si a inceput sa ma arunce prin casa.

Cred ca ar fi bine sa te intovarasesc la povestitor si sa-l rogi sa scrie si
despre tine povesti. – Da, zise castana. Ar fi bine. Intovaraseste-ma!

Si uite asa, a ajuns castana la mine. De data asta a intrat cu ea si
ghemotocul. N-a mai asteptat-o afara. Eu insa nu eram acasa. L-a
intrebat pe baiatul meu cel mic.

– Tata nu-i acasa, le-a spus el. E la gradinita! – Curios… rosti ghemotocul.
Firesc ar fi ca tu sa fii la gradinita si tata acasa.
– La noi, acum e invers. Eu stau acasa, pentru ca sunt racit, si tata s-a
dus la gradinita ca s-o anunte pe tovarasa educatoare…

– Aha! se dumeri ghemotocul. – Dar ce doriti? intreba baiatul.
– Eu, vorbi castana, am cazut din castan si cand am cazut, am crezut ca
am facut pac apoi boc!, dar pana la urma se pare ca am facut toc!…

– Toc? Cu tocul scrie tata povesti! – Intocmai! Am venit sa-l rog sa scrie
si despre mine povesti… – A, nu, clatina din cap baiatul, asta nu se poate.
Tu n-ai penita si nici n-ai incapea in calimara.
Poate ca atunci cand ai cazut ai spus altceva…

– Tot ce se poate… raspunse castana. Dar ce altceva puteam sa spun?
– Eu, se gandi baiatul, cand cad spun: eh, lasa ca trece!
dar nu cred ca tu ai spus asa…
– Nu, intra in vorba ghemotocul. N-a spus asa.
A spus ceva care seamana cu pac!, cu boc! cu toc! …

Baiatul se uita mai atent la ghemotoc si-l intreba: – Dar tu cine esti?
Parca te-am mai vazut!

– Ma cunosti chiar bine, zise morocanos ghemotocul. Sunt fila pe care ai
rupt-o din carte. Tu m-ai facut ghemotoc si ai inceput sa ma arunci ca pe
o minge.

Castana din poveste – Octav Pancu Iasi

– Am vrut sa ma joc cu ceva… Il vazu baiatul suparat si incerca sa se
scuze… – Cartile nu sunt facute pentru joaca! zise taios ghemotocul.
Cartile sunt facute ca sa fie citite!

– Atunci o sa te iau, o sa te indrept si o sa te lipesc la loc, in carte… cauta
baiatul sa-l imbuneze.

– Multumesc. Mi-ai face un mare serviciu! zise ghemotocul cu un glas ceva
mai bland.

Baiatul lua ghemotocul, il indrepta si cu guma arabica lipi fila acolo unde
trebuia, in carte. Era bucuros, dar in acelasi timp si nitel necajit.

– Acum, zise el, nu mai am cu ce sa ma joc! – Cum ai spus? il auzi castana.
Ai spus joc? – Da… – Oare nu s-ar putea ca…

– Ba da! Ba da! ii lua vorba fila din carte, care fusese un ghemotoc. Aici
ramai, castano! Aici trebuia sa te aduc de la inceput… Cand ai cazut, n-ai
spus nici pac!, nici boc!, nici toc!

Cum de nu m-am gandit! Ai spus asa cum spune orice castana care cade
intr-o curte cu copii. Ai spus joc!

Asa s-a facut ca, atunci cand am venit acasa, am gasit cartea intreaga si la
locul ei, iar pe baiat jucandu-se cu o castana din poveste plan de idei principale …Continuare…