rezumat De doua ori

rezumat De doua ori

rezumat De doua ori
de Marin Sorescu 

descriere poezie pe scurt

In acest text autorul poeziei combina partile bune cu
cele rele ale vietii intr-un mod armonios in natura.
Poetul vede si partea buna a vietii, dar si cea rea.
Textul este o meditatie pe tema existentei umane,
a universului, in care exista aspectele pozitive si
cele negative intr-o armonie perfecta. 

rezumat De doua ori

Dualitatea sentimentelor este exprimata prin intermediul
antonimelor: vesel-trist; ras-lacrima; raze-noapte.
Aceasta idee poetica ilustrata inca din titlu este redata
grammatical prin numeralul cardinal – de doua ori.
Structura are 3 secvente poetice si un vers separate
cu valoare conclusiva…. continuare comentariu rezumat De doua ori

rezumat Miorita

rezumat Miorita

rezumat Miorita 

poezie populara cu autor necunoscut
balada pe scurt 

Trei ciobani: unul moldovean, unul ungurean si unul vrancean, 

aveau fiecare oile sale. Cand, ciobanului ungurean si celui 

vrancean l-i s-au adunat mania si s-au hotarat pe la apus de 

soare sa-l omoare pe cel moldovean, din invidie pentru ca 

avea oi mai multe, mai mandre si mai cornute si era mult mai 

bogat ca ei. Insa, Miorita, care deja de trei zile nu-i mai tacea 

reuseste sa-l avertizeze pe cioban. Dar, ciobanul moldovean 

i-a raspuns ca daca asa ii va fi soarta, asa sa fie, si sa se duca 

la cei doi ciobeni si sa le zica sa-l ingroape pe-aici pe-aproape, 

langa strunga sa de oi, iar mamei sale sa nu-i spuna c-a murit, 

ci ca s-a insurat cu-o fata de crai si ca la nunta sa a cazut o stea.

…. continuare rezumat 

rezumat Miorita

Versuri poezie

Pe-un picior de plai,
Pe-o gura de rai,
Iata vin in cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei,

Cu trei ciobanei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Si unu-i vrancean.

Iar cel ungurean
Si cu cel vrancean,
Mari, se vorbira,
Ei se sfatuira
Pe l-apus de soare

Ca sa mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Ca-i mai ortoman
S-are oi mai multe,
Mandre si cornute
Si cai invatati
Si cani mai barbati.

Dar cea miorita,
Cu lana plavita,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.

– Miorita laie,
Laie, bucalaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ti mai tace!
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,

Draguta mioara?
– Dragutule bace,
Da-ti oile-ncoace,
La negru zavoi,
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi.

Stapane, stapane,
Iti cheama s-un caine,
Cel mai barbatesc
Si cel mai fratesc,
Ca l-apus de soare

Vreau sa mi te-omoare
Baciul ungurean
Si cu cel vrancean!
– Oita barsana,
De esti nazdravana
Si de-a fi sa mor

In camp de mohor,
Sa spui lui vrancean
Si lui ungurean
Ca sa ma ingroape
Aice, pe-aproape,
In strunga de oi,
Sa fiu tot cu voi;
In dosul stanii,
Sa-mi aud canii.
Aste sa le spui,
Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieras de os,
Mult zice duios;
Fluieras de soc,
Mult zice cu foc!

Vantul, cand a bate,
Prin ele-a razbate
S-oile s-or strange,
Pe mine m-or plange
Cu lacrimi de sange!
Iar tu de omor
Sa nu le spui lor.
Sa le spui curat
Ca m-am insurat
C-o mandra craiasa,
A lumii mireasa;
Ca la nunta mea
A cazut o stea;

Soarele si luna
Mi-au tinut cununa.
Brazi si paltinasi
I-am avut nuntasi,
Preoti, muntii mari,
Pasari, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!
Iar daca-i zari,
Daca-i intalni
Maicuta batrana,

Cu braul de lana,
Din ochi lacrimand,
Pe camp alergand,
De toti intreband
Si la toti zicand
Cine-a cunoscut
Cine mi-a vazut
Mandru ciobanel,
Tras printr-un inel?
Fetisoara lui,
Spuma laptelui;
Mustacioara lui,
Spicul graului;

…. continuare versuri rezumat Miorita 

Cantecul bradului

Cantecul Bradului

Poezie Cantecul bradului 
versuri scrise de Lucian Blaga

Subt Ursa Mare, surpat de bureti,

neatins de om, neajuns de ereti,

batran, batran, in imperiul meu

bradul barbos strajuieste mereu.

Lichene si buhe si viespi il cuprind.

Paianjenii sfinti prin cetini se-ntind.

La un veac, tot la un veac, din inalt

mi-1 loveste in crestet fulgerul alb.

Cantecul bradului

Sta intre zodii si tara un brad.

Sarutate de fulger – crengile ard.

Dar, iata, se scutura numai de scrum,

si flamura-i noua si fara de-ajun!

Mistretul povestilor iara si iar

incearca de scoarta prasele de var.

Si far’ de-asfintit in imperiul meu

tanarul brad strajuieste mereu. … continuare rezumat

Comentariul Cantecul Bradului

Comentariu Cantecul Bradului

Comentariul Cantecul Bradului rezumat 
de Lucian Blaga 

In volumele ultime prezenta motivului este deosebit de frecventa. 
Motive ca inflorirea, buna vestire, nasterea, anunta schimbarea
zodiei inseninarea lirismului blagian. 

Acum se face elogiul pomului roditor, semn ca altele sunt valorile
ce dobandesc pondere in ierarhia simbolisticii blagiene. Tot mai des
apar cuvinte ca har, fulger, rod, belsug, minune, strans legate de ideea
realizarii plenare a existentei umane prin creatie.

Eul blagian se gaseste foarte aproape acum de intuirea acelei metode
pentru a trai fara a fi sfasiat de contradictii despre care vorbea Gottfried Benn:
Metoda pentru a trai, pentru a te asigura de domeniul tau este marirea
fortei creatoare, ceva semanator extazului, o anumita betie interioara.

Miracolul vegetal, mai ales cel floral, cel mai simplu dintre miracole,
este explorat acum, iar vechile rune sut uitate. Divinitatea se exprima in
zei marunti, miracol divizat, mai usor de sesizat si neprovocator de traume.

Starea predominanta a naturii este acum starea de gratie, aflarea in contact
direct cu puterile vitale, receptate ca har, trezire din somn, din greul fiintei.

Somnul nu mai e nefiinta, ci stare dumnezeiasca. Fiinta e podidita de muguri
si flori, nu de lacrimi. Regnul vegetal e animat de o forta vitala resimtita
ca durere binecuvintata.

Bradul, arbore cu o intinsa arie semantica in folclor, prezent la nastere,
nunta, moarte, e selectat aici ca simbol al naturii si totodata ca proiectie
a eului liric. Poetul il situeaza intr-un spatiu in care sunt prezente toate
clementele unui peisaj cosmic, pe inaltimi, in tangenta cu constelatiile,

Comentariu Cantecul Bradului

dar si cu fapturile inferioare ale regnului vegetal si animal si totodata intr-un
timp vesnic: La un veac, tot la un veac, din inalt / mi-l loveste in crestet
fulgerul alb. Fapturile din preajma nu mai sunt blestemate, ci divine:
Lichene si buhe si viespi il cuprind / paianjeni sfinti prin cetini se-ntind.

Nimic nu mai tulbura pacea arborelui, nimic nu mai e receptat ca semn al instrainarii.

De remarcat, pe plan stilistic, folosirea pronumelor si adjectivelor pronominale
la persoana I cu valoare etica: mi-l loveste, imperiul meu, care atrag atentia ca
bradul este aici un simbol al cosmosului interior al poetului. El are alta valoare
semantica decat gorunul, si anume permanenta. Fulgerul alb, simbol acreditat in
folclorul popoarelor pentru ideea de fecunditate si de har divin, nu-l arde decat
ciclic, fara sa-l doboare definitiv: Dar iata, se scutura numai de scrum, / si flamura-i
noua si fara de-ajun !. Prapadul cosmic nu-i lasa amintiri dureroase, ci certitudini.

Povestea lumii, dureroasa ei transformare in semn, nu-l mai inspaimanta ca altadata,
nu-l mai instraineaza de sine, ci doar il raneste benefic, supunandu-i la proba taria:
Mistretul povestilor iara si iar/ incearca de scoarta prasele de var.

Singularizat, ca si gorunul, bradul e asezat pe o culme, in cumpana existentei,
intre zodii si tara, cer si pamant, semne si lume concreta, mediator intre ele,
de data aceasta netulburat de scindarea lor. Perenitatea ii da aureola unui arbore
genealogic, simbolizand puterea de creatie si pe creator, care depaseste limitele
existentei individuale: Si far’ de-asfintit in imperiul meu, / tanarul brad strajuieste
mereu.

In strofa initiala se subliniaza ideea senectutii, a varstei imemoriale,
pentru ca in final aceasta marca semnatica sa fie convertita in tinerete vesnica.