Robinson Crusoe Rezumat

Robinson Crusoe

Robinson Crusoe Rezumat – roman

Este o poveste foarte interesant in care tanarul Robinson pleaca
de acasa de la varsta de 19 ani, imbarcandu-se pe o corabie
catre Guineea.

Viata lui este plina de intamplari neprevazute si de aventuri
interesante. Dar in apropiere de Insulele Canare a fost luat ostatic
de o nava cu pirati mauri, facandu-l rob.

Insa purtandu-se bine, el castiga increderea celor doi slujitori ai
stapanului vasului. Reuseste sa faca rost de o barca, scapand.
Era pe barca cu cei doi slujitori, Moley si Xury.

Pe Moley il arunca in mare, dar continuand navigarea, intalnesc
un vas portughez ce i-a dus in Brazilia, unde il vinde pe Xury,
devenind cultivator cu banii incasati.

Aici avea ca vecin un englez pe nume Wells cu care s-a imprietenit.
Dorind sa se imbogateasca si mai mult, pleaca in Guineea, fiind
capitan al vasului, pentru a cumpara negri.

Dar spre ghinionul sau, corabia a naufragiat pe o insula pustie din
cauza unei furtuni ingrozitoare. Aici a trait o noapte de cosmar
pentru ca nu stia cum sa se fereasca de fiare si de salbatici.

A inotat pana la corabie de unde a luat pusti, mancare si diverse
lucruri, corabia apoi scufundandu-se. Ajuns pe insula incepe sa isi
construiasca o coliba si cultivand grane.

Robinson Crusoe rezumat

Isi face un jurnal zilnic si devenind credincios si citind Sfanta Scriptura
si multumind cerului ca a scapat cu viata. Cerceteaza insula si gaseste
un loc cu struguri salbatici, lamai, tutun, trestie de zahar, dar niciun om.

Dar intr-o zi vazu niste oameni care veneau pe insula sa manance
prizonierii prinsi in lupta. El se hotaraste sa scape prizonierii din mana
canibalilor.

Robinson Crusoe Rezumat – carte scrisa de Daniel Defoe

Impusca cativa iar pe unul din prizonieri, pe nume Vineri il ia sa
locuiasca cu el. Il salveaza pe tatal lui Vineri si pe un capitan de vas.

Acesta, drept recunostinta il ia acasa, unde Robinson isi face o familie
si are doi copii. Sotia moare, lasandu-i pe copii cu vaduva prietenului
sau, iar el se reintoarce pe insula.

Insa au plecat direct in Madagascar, unde au fost atacati si bietul lui
servitor Vineri a fost …Continuare

Castana din poveste

rezumat Castana din poveste

Castana din poveste de Octav Pancu-Iasi

Asta toamna, intr-o dimineata, am plecat de acasa suparat. Baiatul
meu cel mic rupsese o fila dintr-o carte, o facuse ghemotoc si
incepuse sa se joace cu el. Cateva clipe dupa ce am iesit pe poarta,
in urma mea, din castanul nostru a cazut o castana.

A cazut pentru ca ii venise vremea sa cada si nu cum ar putea unii
sa creada, pentru ca s-a catarat in castan iar de acolo a alunecat si
a cazut. Nu. Castana nu si-a julit genunchii si nu si-a rupt pantalonii.
Ajungand pe pamant, ea s-a intrebat doar ce era firesc sa se intrebe :

– Ce-o sa se intample cu mine, aici, pe pamant ? Nu cunosc pe nimeni.
N-am nici un prieten si fara prieteni e tare greu sa traiesti ! Apoi, nu pot
sa stau asa, fara sa fac nimic…
– Da… ai dreptate. Asa nu se poate! ii raspunse cineva. – Poftim? se
mira castana. Cu cine am onoarea sa vorbesc?
– Cu mine! imi dai voie sa ma prezint: Sunt Ghemotoc. Un ghemotoc
de hartie! – Incantata… Si tu de unde ai cazut? Din ce copac?

Desi asa cum se vedea – era tare necajit, ghemotocul rase:

– A! Eu nu cresc in copac. N-am cazut. Am fost aruncat! – Aruncat?
Interesant… zise castana. Si de unde ai fost aruncat?
– De la o fereastra. Si adauga: N-as vrea sa crezi ca ma laud, dar n-am
fost dintotdeauna un ghemotoc oarecare…
– Imi inchipui, imi inchipui… se grabi sa-l intrerupa castana. La inceput
ai fost o samanta de ghemotoc…

Ghemotocul rase iar, desi – asa cum s-a vazut – nu avusese cand sa-i
treaca necazul:

– A, nu… La inceput am fost o fila dintr-o carte. O carte foarte interesanta.
Dar fila a fost rupta si… Eh, mai bine sa nu mai vorbim… Sunt in felul meu
un intelept. Stiu multe, cunosc multe…
– Ce bine! se bucura castana. Inseamna ca tu ai putea sa-mi fii prieten, ai
putea sa-mi dai un sfat…
– Bucuros. Ce anume ai vrea sa afli de la mine?
– Nu pot sa stau asa, fara sa fac nimic. Ce sfat imi dai?

– Dar ce stii sa faci? Castana raspunse repede:
– Cand am cazut din castan, am facut pac!
Se pare ca, deocamdata, asta stiu sa fac: pac!
– Pac! repeta ghemotocul. Pac! dupa cate stiu, face pusca.

Pe vremea cand eram o fila dintr-o carte, cartea a fost imprumutata
unuia care pleca adeseori la vanatoare si avea o pusca.
Iar pusca, tin minte, faceai pac! Daca si tu stii sa faci pac! cred ca
ar fi bine sa te intovarasesc la vanator si sa-l rogi sa te ia la vanatoare…

– Da, zise castana. Ar fi bine. Intovaraseste-ma!

Iesira din curte, o luara la dreapta, apoi la stanga – si nu mai tin minte
daca pe urma o luara din nou la dreapta sau din nou la stanga.

Important este ca nimerira casa vanatorului.
– Uite, aici sta, spuse ghemotocul. Suna la usa si… seara buna!
Castana suna si dupa cateva clipe ii deschise un ogar usa.

– Dumneavoastra sunteti vanatorul? intreba castana.
– Nu, e o mica neintelegere. Eu sunt cainele lui de vanatoare…
Vanatorul nu e acasa. Puteti insa sa-mi spuneti mie ce doriti…

– Stiti… Incepu castana… eu sunt o castana! Am cazut din castan si
cand am cazut, am facut pac!
– Ca pusca! zise ogarul. – Intocmai! Si cum nu vreau sa stau de
pomana, v-as intovarasi cu bucurie la vanatoare… Ce parere aveti?

– Imi pare rau, imi pare foarte rau, dar nu cred ca o sa puteti. M-am
cam pripit. Dumneavoastra nu stiti sa faceti pac! ca pusca. Poate n-ati
auzit bine…
– Poate… raspunse castana. Stiu si eu? Mi s-a parut ca am auzit bine:
Pac!
– Eu, zise ogarul, am auzul foarte bun, dar si mie mi se intampla sa ma
mai insel cateodata… Pusca, va repet, nu puteti fi… Mai ganditi-va, mai
incercati in alta parte…

Si usa se inchise. (Eram gata-gata sa scriu ca se inchise in nasul castanei.)
– Ei? Ce-ai facut? o intreba ghemotocul.
– Nimic… Mi se pare ca m-am inselat.
Cand am cazut din castan, n-am facut pac!
– Dar cum altfel? – Nu-mi dau seama…
– Poate ai facut boc! – Boc? se gandi castana.
Se poate sa fi facut boc!… Daca e asa, ce sfat imi dai?
– Boc! dupa cate stiu, face ciocanul fierarului.

Castana din poveste

Pe vremea cand eram o fila dintr-o carte, cartea a fost imprumutata si
unui fierar. El avea un ciocan care, tin minte, facea boc! Daca si tu
stii sa faci boc! cred ca ar fi bine sa-l rogi pe fierar sa te ia in atelier…

– Da, zise castana. Ar fi bine. Intovaraseste-ma! Si plecara spre casa
fierarului. O gasira indata. Castana batu la usa si un papagal ii raspunse :
– Cine e acolo? Dumneavoastra sunteti fierarul? intreba castana.

– Eu, fierar? Ha ! Ha ! Eu sunt un papagal. Dar tu cine esti? Tu cine esti?
– Sunt o castana. Am cazut din castan si cand am cazut am facut: boc!
– Ca ciocanul! Ca ciocanul! zise papagalul.
– Intocmai! De asta am si venit: am venit sa-l rog pe fierar sa ma
ia si pe mine in atelier.
– Nu se poate! Nu se poate! Tu nu stii sa faci boc! ca ciocanul.
Poate n-ai auzit bine.

– Poate… raspunse castana. Stiu si eu?…

– Si mie, mai zise papagalul, mi se intampla cateodata sa ma insel si sa
pocesc cate un cuvant. Mai gandeste-te! Mai incearca in alta parte !
In alta parte!

Si, cand mai tarziu o intreba din nou ghemotocul : – Ei? Ce-ai facut?
castana raspunse: – Nimic. Cred ca iarasi m-am inselat. Cand am cazut,
n-am facut boc!…

– Dar cum? – Habar n-am… – Poate ai facut: toc! – Toc? Nu stia ce sa mai
creada castana. Se poate sa fi facut toc? Daca e asa ce sfat imi dai?

– Toc, dupa cate stiu, fac tocurile ghetelor atunci cand merg. Dar toc se
mai numeste si unealta care la varf are penita si cu care povestitorii scriu
povesti.

Adresa cizmarului n-o stiu. Stiu insa adresa povestitorului. De la fereastra
lui am cazut eu. Baiatul lui cel mic, pe vremea cand eram o fila, m-a rupt
din carte, m-a facut ghemotoc si a inceput sa ma arunce prin casa.

Cred ca ar fi bine sa te intovarasesc la povestitor si sa-l rogi sa scrie si
despre tine povesti. – Da, zise castana. Ar fi bine. Intovaraseste-ma!

Si uite asa, a ajuns castana la mine. De data asta a intrat cu ea si
ghemotocul. N-a mai asteptat-o afara. Eu insa nu eram acasa. L-a
intrebat pe baiatul meu cel mic.

– Tata nu-i acasa, le-a spus el. E la gradinita! – Curios… rosti ghemotocul.
Firesc ar fi ca tu sa fii la gradinita si tata acasa.
– La noi, acum e invers. Eu stau acasa, pentru ca sunt racit, si tata s-a
dus la gradinita ca s-o anunte pe tovarasa educatoare…

– Aha! se dumeri ghemotocul. – Dar ce doriti? intreba baiatul.
– Eu, vorbi castana, am cazut din castan si cand am cazut, am crezut ca
am facut pac apoi boc!, dar pana la urma se pare ca am facut toc!…

– Toc? Cu tocul scrie tata povesti! – Intocmai! Am venit sa-l rog sa scrie
si despre mine povesti… – A, nu, clatina din cap baiatul, asta nu se poate.
Tu n-ai penita si nici n-ai incapea in calimara.
Poate ca atunci cand ai cazut ai spus altceva…

– Tot ce se poate… raspunse castana. Dar ce altceva puteam sa spun?
– Eu, se gandi baiatul, cand cad spun: eh, lasa ca trece!
dar nu cred ca tu ai spus asa…
– Nu, intra in vorba ghemotocul. N-a spus asa.
A spus ceva care seamana cu pac!, cu boc! cu toc! …

Baiatul se uita mai atent la ghemotoc si-l intreba: – Dar tu cine esti?
Parca te-am mai vazut!

– Ma cunosti chiar bine, zise morocanos ghemotocul. Sunt fila pe care ai
rupt-o din carte. Tu m-ai facut ghemotoc si ai inceput sa ma arunci ca pe
o minge.

Castana din poveste – Octav Pancu Iasi

– Am vrut sa ma joc cu ceva… Il vazu baiatul suparat si incerca sa se
scuze… – Cartile nu sunt facute pentru joaca! zise taios ghemotocul.
Cartile sunt facute ca sa fie citite!

– Atunci o sa te iau, o sa te indrept si o sa te lipesc la loc, in carte… cauta
baiatul sa-l imbuneze.

– Multumesc. Mi-ai face un mare serviciu! zise ghemotocul cu un glas ceva
mai bland.

Baiatul lua ghemotocul, il indrepta si cu guma arabica lipi fila acolo unde
trebuia, in carte. Era bucuros, dar in acelasi timp si nitel necajit.

– Acum, zise el, nu mai am cu ce sa ma joc! – Cum ai spus? il auzi castana.
Ai spus joc? – Da… – Oare nu s-ar putea ca…

– Ba da! Ba da! ii lua vorba fila din carte, care fusese un ghemotoc. Aici
ramai, castano! Aici trebuia sa te aduc de la inceput… Cand ai cazut, n-ai
spus nici pac!, nici boc!, nici toc!

Cum de nu m-am gandit! Ai spus asa cum spune orice castana care cade
intr-o curte cu copii. Ai spus joc!

Asa s-a facut ca, atunci cand am venit acasa, am gasit cartea intreaga si la
locul ei, iar pe baiat jucandu-se cu o castana din poveste plan de idei principale …Continuare…

Rezumat iapa lui voda

Mihail Sadoveanu

Scurt rezumat iapa lui Voda si Comisul

Era in timpul toamnei cand la Hanul Ancutei
erau multi calatori poposind acolo.

Comisul Ionita un om hotarat si impunator
( mandru nevoie mare de Iapa sa frumoasa)
povesteste o istorioara la cererea lui
mos Leonte si a celorlalti calatori.

El istoriseste ca in tinerete poposind la
Hanul Ancutei a dat peste un boier caruia
i-a povestit ca are o problema legata de o
bucata de pamant si ca e hotarat sa mearga la
Voda pentru a i se face dreptate.

Ascultandu-l atent, boierul ii spuse Comisului
ca ce s-ar intampla daca Voda nu l-ar indreptati.
Raspunsul lui Ionita a fost ca Voda ar trebui sa
ii pupe Iapa la coada.

Totusi nu s-a lasat si Comisul Ionita ajunge la
Curtea domneasca in fata lui Voda tragand nadejdea
ca i se va face dreptate in legatura cu bucata de
pamant, in urma prezentarii actelor.

Rezumat iapa lui voda

Dar cand domnitorul i s-a adresat, Comisul Ionita
si-a dat seama ca Voda e aceeasi persoana cu boierul
din Hanul Ancutei. Atunci incurajat de situatie,
Ionita multumit, ingenuncheaza in fata domnitorului.
Voda ii spune sa se ridice si il intreaba ce s-ar
fi intamplat daca nu i se facea dreptate.

Atunci Comisul i-a spus acestuia ca nu si-ar
fi luat vorba inapoi. Toti ascultau cu atentie povestea.
Incheind istorisirea, Comisul Ionita atrage atentia
asupra originii nobile a iepei sale de care era
foarte mandru si …continuare rezumat iapa lui Voda

Rezumat Cenusareasa

Cenusareasa povestire

Rezumat Cenusareasa de Fratii Grimm

Dupa ce i-a murit sotia, tatal Cenusaresei se casatoreste a doua oara,
cu o femeie rea, mandra si artagoasa. Aceasta avea doua fete nu
prea frumoase,
dar erau la fel de rele si de increzute ca mama lor.

Pe cand Cenusareasa, fiica naturala a tatalui, era o foarte frumoasa,
modesta, blajina si atat de buna ca o iubeau si pasarile si animalele.

Insa mama vitrega o punea pe Cenusareasa la toate treburile casei si
tot nu era multumita, certand-o mereu si gasind nod in papura. Ea
indura foarte multe de la cele trei personaje, dar nu indraznea
niciodata sa ii spuna tatalui. Pentru ca facea focul si trebaluia prin
casa, era mai tot timpul murdara de cenusa, de unde si
porecla de Cenusareasa.

Printul, intr-o zi, a invitat toata domnisoarele din tinutul sau pentru
a-si alege sotia. Surorile vitrege ale fetei tinteau ca una din ele sa
fie sotia printului. Ele se gateau, se pregateau, mandre si ingamfate,
pentru a merge la bal. Fata, Cenusareasa le privea cu drag,
dar si cu oarecare regret ca nu putea participa si ea la bal.

Rezumat Cenusareasa audio

Dar surorile vitrege o tachinau ca e servitoare si nu-si are locul la bal cu
lume buna, aristocrata, alaturi de un print. Dupa ce ele au plecat la
bal, Cenusareasa a mers sub alunul pamantului mamei sale,
plangand de suparare. Atunci aparu o porumbita alba, care era de fapt
zana cea buna, si i-a oferit ajutorul pentru participarea fetei la bal.

Din senin a aparut o rochie superba si o pereche de pantofiori frumosi
si delicati. Apoi a aparut si o caleasca de o rara frumusete.

Fata la inceput a fost neincrezatoare, dar apoi a acceptat. Conventia era
ca inainte de orele 12 noaptea sa se intoarca acasa, pentru ca altfel
vraja se va rupe.

Rezumat Cenusareasa

Aparitia fetei la bal i-a lasat pe toti cu gura cascata. Era rapitoare, iar
printul era fascinat de ea. Au dansat impreuna pe toata durata serii
si nici surorile vitrege nu au recunoscut-o. Dar cu putin inainte de
miezul noptii, ea a plecat in graba de la bal si la intoarcere acasa,
a multumit porumbitei.

A doua seara la fel a fost la bal in alta tinuta tot asa de eleganta si l-a
fascinat pe print care se indragostise de ea.

De asemenea, inainte de a bate miezul noptii, tanara disparu de la bal.
Acasa, surorile comentau si discutau de aparitia unei frumoase fete
necunoscute. Dar a treia noapte, s-a petrecut la fel, numai ca in graba
plecarii ei, si-a pierdut un pantof pe scarile castelului printului.

continuare Rezumat Cenusareasa – basm

Urmarind-o, printul nu a mai prins-o, dar si-a propus sa caute pe
frumoasa misterioasa ca sa-i fie sotie. A incercat proba pantofului
la toate domnisoarele din tinut si acasa la fetele mamei vitrege.

Nu i s-a potrivit pantoful niciuneia pentru ca ea avea un picior micut,
fin si delicat. Chiar daca era mereu ironizata si batjocorita de
surorile ei, evident ca doar ei i s-a potrivit perfect pantoful.

Pentru a nu exista niciun dubiu, Cenusareasa s-a incaltat si cu celalalt
pantof. Vazand acest lucru, mama vitrega si fiicele ei erau incremenite
de invidie si se umileau pe langa print.

Atunci, printul si-a luat mireasa pe …Continuare Rezumat Cenusareasa