17 Moara Cu Noroc capitolul XVII

17 Moara Cu Noroc capitol

17. Moara Cu Noroc capitolul XVII 

carte pdf de Ioan Slavici 

Luni pe la pranzul focul era stins cu desavarsire si zidurile afumate stateau

parasite, privind cu tristete la ziua senina si inveselitoare.

Din toate celelalte nu se alesese decat praful si cenusa: grinzi, acoperamant,

dusumele, butoaie din pivnita, toate erau cenusa, si numai pe ici, pe colo se mai

vedea cate un carbune stins, iara in fundul gropii, care fusese odinioara pivnita,

nu se mai vedeau decat oasele albe iesind pe ici, pe colo din cenusa groasa.

Batrana sedea cu copiii pe-o piatra de langa cele cinci cruci si plangea cu lacrimi

alinatoare.

17 Moara Cu Noroc capitolul XVII

– Se vede c-au lasat ferestrele deschise! zise ea intr-un tarziu.
  
Simteam eu ca nuare sa iasa bine; dar asa le-a fost dat!…

Apoi ea lua copiii si …citeste in continuare