rezumat Canuta un om sucit

Promotia 2022

rezumat Canuta un om sucit

de I.L. Caragiale 

povestire pe scurt 

Canuta a sosit pe lume intr-o dimineata de iarna friguroasa. 
In biserica la botez, Canuta s-a smucit din mainile preotului si 
acesta l-a scapat in cristelnita. Cu greu l-au scos din apa, 
l-au frecat si l-au sucit pana cand i-a venit respiratia la loc. 
Baiatula fost dus apoi la scoala de bunica lui, dar cum nu s-a 
lipit invatatura de el, bunica il da la munca unui bacan. 

Dar Canuta era lenes din fire si intr-o zi el aluneca pe strada 
si sparge toate sticlele de vin din cosul pe care-l cara. 
Din cauza firii sale mereu pe dos, Canuta facea necazuri dupa
necazuri si incasa mereu cate o mama zdravana de bataie. 

rezumat Canuta un om sucit

Intr-o noapte, Canuta om sucit si-a strans lucrurile si a fugit de 
la bacan inapoi la bunica-sa. Firea lui de om vesnic sucit l-a purtat 
pe la multi stapani, a reusit sa intre si in politica, iar cand i-a 
venit sorocul, s-a insurat. L-a pacalit soacra, apoi l-a inselat nevasta 
si a decis sa divorteze, dar o vizita la dentist ii apropie din nou
si reusesc sa se impace. A trait multa vreme impreuna cu sotia sa, 
pana cand a murit. 

Dupa sapte ani, cand familia i-a facut parastasul, groparii l-au 
gasit intors in cosciug. 

Pana si in mormant a ramas ….continuare rezumat Canuta un om sucit personaje

... discutii - extragere din lista cu campanii si tombole

15 Moara Cu Noroc capitolul XV

Promotia 2022

15 Moara Cu Noroc capitolul XV 

pdf de Ioan Slavici 

Era in amurgul serii. Peste zi fusese cald ca in zilele de vara, si acum, pe la

asfintitul soarelui, se simtea un fel de greutate in aer; deodata se facu rece si

incepu sa bata vantul si sa aduca niste nouri de la rasarit, sa-i intinda la dreapta si

la stanga si sa-i mane mereu inainte spre apus.

De departe, ca din fundul pamantului, se auzea din cand in cand cate un tunet

molcom si iar se pierdea-n tacerea amurgului.

Lica sedea la masa, cu paharul inaintea sa, de vorba cu Ana, dar neastamparat si

tragand mereu cu urechea la cainii ce latrau in departare ca si cand s-ar apropia

cineva, om necunoscut, cu care cainii nu sunt deprinsi.

Serparul plin de galbeni, pe care il deschisese catva timp dupa plecarea lui Ghita,

era aruncat jos la picioarele patului.

– Asa crezi tu acum, grai Ana, care sedea in cealalta parte a mesei, fata in fata cu

el.

15 Moara Cu Noroc capitolul XV

– Asemenea lucruri nu se cred, raspunse el cam necajit; ele se simt. Ziceam ca

dac-as voi sa plec, mi-ar fi greu sa ma despart de tine. Mai multa dovada nu-ti

trebuie decat ca ti-o spun, fiindca oameni de felul meu, mai ales la anii mei, nu

prea spun asemenea lucruri. Dar, adause el, lumea ma socoteste om rau la fire

pentru ca stiu sa ma stapanesc in toate imprejurarile; nici acu n-o sa-mi pierd eu

sarita.

Graind aceste, el privi cu ciuda la dansa, apoi se ridica. Ana se ridica si ea.

– Ce-i? intreba ea speriata. Ce ai de gand?

– Eu ma duc, raspunse el, si scoase traista cu scule din dosul lazii.

– Nu poti sa te duci si sa ma lasi pe mine singura si asa cum sunt.

– Trebuie sa ma duc si nu vreau sa raman, zise el punandu-si palaria in cap.

Ana isi opri rasuflarea; ii era ca si cand nu el ar pleca, ci ea insasi ar fi data cu

rusine afara din casa, in mijlocul drumului, unde toti trecatorii isi intorc fata de la

dansa.

Cand il vazu dar ca pleaca, ea isi infipse amandoua mainile in bratul lui si-i zise cu

linistea incordarii:

– Daca te duci si te duci, ia-ma si pe mine: nu vreau sa-l mai vad; nu pot sa mai

dau fata cu el!

– Ei! ce sa fac eu cu tine!? ii raspunse el, si-o dete, asa cam cu sila, cu cotul la o

parte.

Ana se retrase si ramase cu ochii la pamant si neclintita in mijlocul casei, apoi,

intr-un tarziu, isi ridica ochii la el, ca si cand ar voi sa-i zica: ce mai stai? ziceai ca te

duci!?

Inalt, cu mustata lunga, alba ca varul la fata neted rasa, cu traista plina de scule

pretioase in mana si cu palaria rotunda peste pletele rasucite, Lica statea infipt in

pamant inaintea ei.

– Si parca vad cu ochii cum ai sa te impaci cu el si sa-ti versi toata mania adunata

in sufletul tau asupra mea, zise el, apoi se intoarse in calcai si se departa cu pas

iute si marunt.

Peste putin el trecea calare pe murgul sau fugaret la deal spre Fundureni,

manandu-si calul sau intins ca si cand s-ar sti gonit de moarte.

Ploaia incepu sa cada in stropi mari, tunetele incepura sa rasune de-a lungul vaii

cu niste zguduiri puternice si tot mai puternice; fulgerele sfasiau mai in lung, 

pentrecute si tot mai pe-ntrecute noaptea cazuta in pripa; iar Lica gonea cu fraul

slobod si plecat spre gatul calului, incat trecea ca blestemul pamantului printre

siroaie indesate, printre tunete si fulgere.

Pe cand sosi in preajma satului, ud pana la piele si obosit si ametit de bautura, de

petrecerea fara de frau si de neastamparul sufletului sau, el tremura in tot trupul

si abia se mai tinea in scari.

Si totusi, parca-i venea sa-si schimbe calea si sa se intoarca iar la Moara cu noroc.

De femeie m-am ferit totdeauna, si acum, la batranete, tot n-am scapat de ea!

zise el, apoi o lua la dreapta, pe langa sat, ca sa iasa la padure si sa-si caute un

adapost; dar, sosind in dreptul bisericii ce statea singura si parasita la cateva

impuscaturi deasupra satului, el isi opri calul si privi cu veselia gandului bun la usa

cea mare.

Fara de a se mai gandi, sari din scari, apuca usa bisericii cu aman- doua mainile si

se izbi in ea, ca sa-i rupa zavorul, sa o scoata din tatani, in sfarsit, sa o sparga.

Usa se zgaltai, incat rasuna toata biserica goala, dar ea nu ingadui cu una, cu

doua, si trecu timp la mijloc pana ce samadaul izbuti sa intre.

Acum era la adapost. Ploaia se varsa siroaie si se batea de acoperamantul bisericii;

ferestrele mari zanganeau mereu sub zguduitura trasnetelor; fulgerele luminau

intruna chipurile sfintilor, ce priveau tinta cu ochii lor nemiscati la omul abatut din

cale, care venise sa tulbure linistea sfantului locas.

Lica nu vedea si nici nu auzea nimic. El trecu, ducandu-si calul de capastru, spre

altar, isi lega calul de strana de la dreapta, apoi intra sa-si caute in altar ceva, o

haina preoteasca, vreun stihar, in sfarsit, o acoperitoare, pe care s-o ia peste sine,

si alta, pe care s-o arunce pe cal, caci bietul dobitoc tremura de frig.

El astepta un fulger, ca sa poata vedea cele de primprejurul sau. Erau niste toale

pe un cuier la dreapta, era acoperitoarea de pe altar si erau perdelele mari de la

usa din mijloc a altarului.

El trase, inainte de toate, acoperitoarea de pe altar si se duse de o arunca asupra

calului plin de spume.

Acum se simtea mai tihnit si, intorcandu-se iar spre altar, ca sa rupa perdeaua de

la usa, el incepu sa simta mirosul tamaiei si al facliilor de ceara ce arsesera peste

zi si parca-i venea greu de ceea ce voia sa faca. Gandurile, care il parasisera din

clipa intrarii sale in biserica, iar se ivira unul cate unul in mintea lui. Vedea pe Ana,

pe Ghita si pe Pintea, pe oamenii din sat, vedea, oarecum asa, cum vezi mai

nainte de a dormi, una peste alta, o lume intreaga, si de cate ori calul isi batea

copitele in pardoseala de piatra, il trecea un tremur de ingrijare, caci multe facuse

in viata sa, dar cele sfinte inca nu le atinsese.

El apuca perdeaua de un colt si o smuci cu o opintire indaratnica, ca s-o traga la

sine.

Perdeaua era insa groasa si captusita cu matase si nu ingadui. El o smuci cu

indoita putere. Perdeaua incepu a se destrama cu un fosnet ascutit si patrunzator,

si acest sunet era asa de tare, de aspru si de sfasietor, incat il razbatea ca un

junghi prin creieri pana in maduva oaselor si-l facu sa scape din mana perdeaua

pe jumatate rupta si sa ramaie cuprins de fiori si impietrit la usa altarului.

Inspaimantat, el singur nu stia de ce, facu un pas inapoi si privi tragandu-si capul

intre umeri, imprejurul sau.

Nu era nimeni aici, nici o suflare omeneasca, nici un ochi sa-l vada, nici un glas

care sa-l dea pe fata, nici o minte care sa treaca peste a lui, nimeni si nimic decat

tacerea, mirosul de tamaie si de faclii, sfintii de pe pereti si bataia din cand in cand

a copitelor de cal in piatra de pardoseala. Era insa un gand care aici trebuia sa-i

vina oricarui om: ca este o putere tainica ce lucreaza prin oameni si le lumineaza

mintile, ca toate vin de la aceasta putere, pe care nimic nu o covarseste, pentru ca

ea pune sirul intamplarilor prin care trece omul. Dumnezeu era acela care-l

scapase de atatea primejdii, Dumnezeu ii lumina mintea si intuneca pe a celorlalti;

cu Dumnezeu n-ar fi voit sa se strice.

Dar nu! el voia sa aiba perdeaua; voia sa o taie cu cutitul, ca sa nu ii mai fosneasca

in urechi. Insa cutitul ramasese in serpar.

– Serparul meu! tipa el tare si sfasietor, incat calul sari sperios la o parte.

Serparul meu! striga iar, si incepu sa se pipaie mereu la trup, ca si cand i-ar fi

arzand camasa pe el, sa se dea pas cu pas inapoi pana ce nu iesi din altar spre

mijlocul bisericii.

Ii era frica, incat ii venea sa se arunce pe cal si sa mearga si sa fuga mereu pana ce

nu va scapa de el; insa Dumnezeu e pretutindenea, fiindca pretutindenea, in tot

locul si in toate timpurile soarta omului atarna de intamplari a caror tainica

legatura el cu mintea lui marginita nu poate sa o cuprinda. Afara tuna, si el se

cutremura la fiecare trasnet; afara fulgera, si fiecare fulger ii trecea ca un fior prin

inima; icoanele sfintilor il priveau, si el statea impietrit sub ele, caci oriunde s-ar fi

dus, el tot acolo ramanea; el isi puse mainile in cap, isi rupse in urma baierile

camasii; ii venea sa-si scoata inima din piept, ii venea sa se repeada cu capul in

zid, ca sa ramaie sfaramat la treptele altarului.

Dar el nu putea sa moara; de nimic nu-i era mai frica decat de moarte; ar fi voit sa

traiasca mult si lung, cat tinea lumea, ca sa scape de viata cealalta, si o hotarare

aspra ii cuprinse mintea.

– Unul cate unul, striga el ridicandu-si mana dreapta in sus, unul dupa altul, om

cu om, toti trebuie sa moara, toti care ma pot vinde, viata cu viata trebuie sa se

stinga, caci daca nu-i omor eu pe ei, ma duc ei pe mine la moarte!

Graind aceste, el se repezi pe cal, iesi calare pe usa cea sparta, se intoarse spre

padure, dete un ocol, intra din alta parte in sat, trecu de-a lungul ulitei pana la

casa preotului si batu la portita.

Era cam pe la noua ceasuri, si popa sedea inca la masa, cand auzi bataia in portita

si iesi.

– Sa ma ierti, parinte, ii zise el, dar viu cu graba. Astazi, chiar in ziua de Pasti, mi-a

pierit o parte dintr-o turma.

– Multi oameni rai sunt pe fata pamantului… raspunse preotul cuprins de

mahnire sufleteasca.

– Si te rog, urma Lica fara sa mai tina seama de vorbele preotului; n-ai vazut

cumva pe Raut trecand pe aici?

– Nu!

– Atunci mananc ceva, apoi mai dau o raita prin padure, si inca maine de cu zori

sunt la Ineu, unde cred ca va fi plecat si el. Iara daca s-ar intampla sa ma insel si sa

mai vina pe aici, sa-i spui ca sa ma caute la Ineu. Noroc bun! si sa ma ierti, parinte.

Graind aceste, el pleca, dete o raita spre padure, apoi iesi in drum si slobozi calul

la vale, spre Moara cu noroc… citeste rezumate in continuare

... discutii - extragere din lista cu campanii si tombole

Lecturi Obligatorii Literatura Romana pentru clasa 7 a VII-a

Promotia 2022

 Lecturi Obligatorii Literatura Romana pentru clasa a VII-a 

1. Vasile Alecsandri – Noaptea Sfantului Andrii

2. Lucian Blaga – Hronicul si cantecul varstelor

3. Geo Bogza – Cartea Oltului

4. Mircea Cartarescu – Enciclopedia zmeilor

5. Mihai Eminescu – Poezii: Calin de file din poveste

6. Calistrat Hogas – Amintiri dintr-o calatorie

7. Nicolae Labis – Moartea caprioarei

8. Fanus Neagu – In vapaia lunii

9. Anton Pann – Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Lecturi Obligatorii Literatura Romana pentru clasa 7 a VII-a

10.Literatura populara – Doine si balade populare romanesti:

11.Mihail Sadoveanu – Anii de ucenicie

12.Nichita Stanescu – Veche intamplare

LECTURI pentru clasa a VII – a 

prevazute in programa scolara si in manualele scolare:

Balada populara: Monastirea Argesului

Balada culta: Pasa Hassan, Moartea lui Gelu de George Cosbuc, 

Horea de AronCotrus, Veche intamplare de Nichita Stanescu, 

Noaptea Sfantului Andrii de Vasile Alecsandri, 

Mistretul cu colti de argint de Stefan Augustin Doinas saualtele.

Basmul versificat: Calin Nebunul de Mihai Eminescu

Poemul fantastic: Calin de file din poveste de Mihai Eminescu

Poemul eroic: Dan, capitan de plai, Golia ticalosul de Vasile Alecsandri.

Poemul eroic in literatura universala: Cantecul lui Roland sau alt poem.

Proverbe: Povestea vorbii de Anton Pann .

Parabola: Parabola vamesului si a fariseului, Parabola fiului risipitor, 

Parabola samanatorului de George Cosbuc,

Poteca de Stefan Augustin Doinas .

Povestirea: Iapa lui Voda, Hultanul, Taine de Mihail Sadoveanu.

Nuvela: Hagi Tudose de Barbu Delavrancea, Alexandru Lapusneanu de Costache Negruzzi, 

Catastrofa, Itic Strul, dezertor de Liviu Rebreanu, Dincolo de nisipuri de Fanus Neagu, 

Moartea lui Castor de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti, Cozma Racoare de Mihail Sadoveanu, 

In tren de George Calinescu, Tabarade la Sibiu de Mircea Eliade,

Caprioara din vis de Vasile Voiculescu, Budulea Taichii, Popa Tanda de Ioan Slavici, 

Doua loturi de Ion LucaCaragiale, Nucul lui Odobac de Emil Garleanu.

Fragmente de roman: Amintiri din copilarie partea a II – a si partea a IV – a de Ion Creanga, 

Morometii de Marin Preda, Baltagul, Nicoara Potcoava de Mihail Sadoveanu, Florin scrie un roman de Mircea Cartarescu.

Fragmente de romane din literatura universala: Romanele despre regele Arthur de Vrajitorul Merlin, Lancelot du Lac, 

Doi ani devacanta de Jules Verne, Calatoriile lui Gulliver de JonathanSwift, David Copperfield de Charles Dickens,

Gargantua si Pantagruel de François Rabelais, Robinson Crusoe de DanielDefoe, Zece negri mititei de Agatha Christie.

Drama: Mesterul Manole de Lucian Blaga

Imnul si oda: Imn de Aron Cotrus, Desteapta-te romane de Andrei Muresanu, Ce-ti doresceu tie, dulce Romanie

de Mihai Eminescu, Imnul Albei-Iulia de Ioan Alexandru, Oda simplisimei flori de Lucian Blaga, Patria romana

de George Cosbuc Imn lui Stefan cel Mare de Vasile Alecsandri, Viersul tarii de Ion Pillat, 

Imn de Horea Stamatu, Patriei mele de Elena Vacarescu Cartea ; Grai valah de Vasile Voiculescu.

Psalmii: Psalmul 145, Psalmul 8 sau unul dintre Psalmii lui David, Psalm de Rugamea fara de cuvinte, 

Te dramuiesc in zgomot si-n tacere, Tare sunt singur, Doamne, si piezis… de Tudor Arghezi.

Psalmi moderni: Tarana, Iertare, Dusmanii, Si-au zis…, Cat am trudit…, N-am in ceruri nici o stea, 

Doamne, toate, M-am uitat la fericiti de Alexandru Macedonski, Ruga de Radu Gyr, Inviere de Gabriela Melinescu.

Meditatia: Drum, Monodonie de Cezar Baltag, Stelelor de Lucian Blaga.

Poezii: Doina de Mihai Eminescu, Doina de Stefan Octavian Iosif, Doina , Voi, brazi inalti de Lucian Blaga, Lumina lina,

Cuvant, De Pasti de Tudor Arghezi, Moartea caprioarei de Nicolae Labis, Florii de Vasile Voiculescu.

Proverbe: Povestea vorbii: Iarasi despre nerozie, Despre iuteala si manie de AntonPann.

Cugetarea: In Vinerea Patimilor de Octavian Goga, Despre cuvinte si limbaj de NichitaStanescu.

Corespondenta literara: Pacala si Tandala de Costache Negruzzi…. lista lecturi clasa

... discutii - extragere din lista cu campanii si tombole